Psalmul
Cel neprihanit si cel pacatos
Crestinii sunt cunoscuti ca fiind oamenii ai cartii, daca nu ai mai multor carti, in mod sigur a uneia, ai cartii sfinte, Biblia. Pentru ei aceasta carte este mai mult decat importanta, ea este totul, este baza credintei lor, este indreptarul vietii lor, baza in functie de care se ghideaza si in functie de care fac alegerile in viata, baza ce justifica comportamentul lor in fata celorlati oameni, este Cuvantul inspirat al Lui Dumnezeu. Nu exista crestinism fara Biblie asa cum nu exista vanator fara arma, corabier fara corabie, pastor fara animale pastorite. Noi crestinii acordam o importanta deosebita acestei carti si de aceea la intalnirile noastre se citeste din ea, de aceea in casa noastra ea sta la loc de cinste, de aceea se si predica din ea. Ioan 1:14 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Atunci cand Dl Isus a fost parasit de multi dintre cei care il urmau El si-a intrebat ucenicii: Voi nu va duceti la care Petru raspunde Ioan 6:68 „Doamne" I-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Care este atitudinea mea, care este atitudinea ta fata de Cuvintele vietii vesnice? Se poate masura asta si prin felul in care te raportezi la predica ce nu este altceva decat o incercare de explicare a Cuvantului.. unii poate ca s-ar duce oriunde numai predica sa nu o auda si motivele pot fi multe dar atitudinea mea si a ta fata de acest moment din biserica poata sa spuna si ea multe despre drumul pe care mergi, despre importanta pe care o dai Cuvantului lui Dumnezeu.
Suntem la inceput de an, nu au trecut decat 14 zile din anul acesta si in calendarele noastre sta drept text pentru astazi textul format din Psalmul 1. M-am intrebat de ce s-a ales acest psalm? Are el o importanta aparte pentru acest inceput? Cu siguranta! Suntem la un inceput, si psalmul acesta este la inceput cartii psalmilor, a imunurilor evreiesti, ne dorim cu totii sa avem un an binecuvantat si aflat sub ocrotirea Cerului, psalmul acesta ne prezinta drumul sau ce este de facut pentru a ni se împlini dorinta, unii dintre cei dragi ai nostri, din cei care ne inconjoara inca nu si-au rezolvat problemele cu Dumnezeu si cred ei ca pot merge inainte asa cum sunt si psalmul acesta arata drumul pe care merg ei dar si finalitatea lui. Este un psalm puternic cu o bogata invatatura. Daca zilnic creierul oamenilor este spalat de televiziune, de radio si tot felul de reviste pentru ca ei sa creada ca viata de permisivitate, de pacat este una buna Psalmul 1 inlatura inca o data acest mit din minte multora sustinad sus si tare ca nu poate exista fericire, nu poate exista binecuvantare acolo unde este pacat. Haideti dar ca la acest inceput de an sa ne lasam invatati de Dumnezeu. Urmam tot felul de cursuri de calificare, de scolii si incercam sa studiem sau sa invatam cat mai multe cu privire la domeniul in care activam dar in ce priveste viata spirituala, calatoria noastra pe pamant si finalitatea ei parca tot mai putin am vrea sa stim. Credem uneori ca sunt probleme mai importante decat asta de rezolvat si chiar daca nu credem actionam ca atare, ne pierdem in valtoarea vietii si uitam adeseori ce este cel mai important, uitam cat de trecatori suntem.. Ne apropiem de Psalmul 1 si el este un psalm care accentueaza inca o data cel putin doua mari adevaruri.
- viata este o calatorie oferind doar doua drumuri ..contrar
gandirii moderne care accepta ca exista si o cale de mijloc, ca intre bine si rau, intre frumos si urat exista si ceva de mijloc, ca lucrurile nu sunt asa de fixe, ca nu exista pacat ci decat o decizie de a persoanei de a actiona intr-un fel anume, fel ce nu poate fi judecat de nimeni. In contrast cu acest mod diabolic de a gandii Biblia este foarte clara cand exprima ca exista doua imparatii: una a lui Dumnezeu si una a Satanei si un om apartine uneia dintre ele, ca exista doua cai: Matei 7:13 Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strîmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini Sunt cei ce o află. Ori mergi pe una ori esti pe cealalta.. si exista, asa cum psalmul arata, doua categorii de oamenii: unii binecuvantati si altii blestemati.
- Si al doilea adevar subliniat este ca nimic din ceea ce faci
astazi nu ramane fara efect maine, tot ce alegi astazi te va influenta maine. Altfel spus cei binecuvantati nu sunt pur si simplu binecuvantati ci ei actioneaza intr-un anume fel, aleg anumite lucruri din viata. Si asa se intampla si cu cei blestemati. De cele mai multe ori noi avem impresia ca ce fac acum, felul in care am obtinut o favoare sau am intrat intr-un loc, modalitatea prin care am reusit sa iau un examen sau alte alegeri din punctul nostru de vedere marunte nu ne pot afecta in mare masura... ele sunt doar pentru aici si acum. As vrea ca sa ne schimbam astazi atitudinea acesta si sa intelegem ca TOT CE FACEM ACUM NE DETERMINA VIITORUL, ATINGE O COARDA IN VESNICIE!
Sunt anumite legaturi intre primul si al doilea psalm pe care as vrea se le subliniem inca de la inceput. Psalmul 1 este emotional, incepe cu o mare afluenta de emotii descriind fericirea omului care se desfateaza in legea Domnului, in contrast cu psalmul 2 care este intelectual avand de a face cu problemele omului si incepand cu intrebarea „De ce? Pentru ce?". Psalmul 1 incepe cu o binecuvantare si se termina cu un blestem, psalmul 2 incepe cu un blestem si se termina cu o binecuvantare, primul arata la ce se gandeste, mediteaza omul evlavios, al doilea la ce mediteza cel neevlavios.
Acum, psalmul 1 poate fi impartit in doua parti:
1. Omul evlavios vs 1-3
2. Omul neevlavios vs 4-6 . Aceste doua parti actioneaza ca o
oglinda pentru noi. Adica, te uiti in acest psalm, meditezi la el si te intrebi cum esti tu? Ce faci tu sau eu din ce scrie in acest psalm pentru ca ceea ce faci va vorbi despre cum esti tu, ce fel de om esti sau sunt: evlavios sau neevlavios, binecuvantat sau blestemat. Stare de mijloc, de tranzitie nu exista! Iacov 1:21-25 De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelîndu-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.
I. CALEA OMULUI EVLAVIOS vs 1-3 Cartea psalmilor incepe cu cuvantul „fericit" sau in alte traduceri „binecuvantat". In original insa cuvantul nu este la singular ci este la plural putand fii tradus astfel: „Binecuvantarile omului". Acest fapt arata inca o data ca omul pe care il descrie psalmul ca fiind evlavios este un care nu are doar o binecuvantare ci este omul peste care binecuvantarile vin suvoi.
Psihologia moderna sugereaza ca de fiecare data cand scriem ceva sau spunem ceva, pana si atunci cand gandim ceva sa o facem in mod pozitiv, o gandire care ajunge sa ignore existenta si posibilitatea raului si care face astfel ca si pacatul sa fie ignorat sau cel putin sa nu se discute despre el. Mai mult, acest fel de gandire incerca sa scoata din folosinta verbul „trebuie" mai ales atunci cand este folosit in relatie Dumnezeu om. Nu ii place omului sa i se spuna ca el ar trebui sa faca ceva. Si putem vedea „roadele" acestei gandiri in multi dintre tinerii zilelor noastre. Daca ai rostit trebuie si mai ales daca langa acest trebuie ai pus si negatia nu si a iesit „nu trebuie" ca un imperativ ti-ai castigat antipatia. Dar Dumnezeu nu tine cont de asta in acest psalm si incepe, in descrierea pe care o face omului evalvios si a stilului lui de viata, cu partea negativa, ce nu trebuie sau nu face acest om. Cu alte cuvinte un om care vrea sa fie fericit, care vrea sa fie evlavios trebuie in primul rand sa evite anumite lucruri in viata, lucruri care fac imposibila binecuvantarea si fericirea chiar daca aparent sunt imbracate in poleiala, care sunt distrugatoare, inutile. Omul fericit, binecuvantat este caracterizat in primul rand de lucruri pe care nu le face, locuri unde nu se duce, carti pe care nu le citeste, filme pe care nu le vizioneaza, anturaj pe care nu il ageeaza. Altfel spus, nu poti incepe un an binecuvantat, nu poti merge pe calea cea ingusta, nu poti sa fii, in ultima instanta, crestin cu adevarat oricum, facand orice, megand oriunde si cu oricine... Si haideti sa vedem ce nu face omul evlavios. Important de subliniat inca de la inceput este felul in care aceste lucruri cresc in intensitate.. nu se duce, nu se opreste, nu se aseaza.. si am spus la inceput ca tot ceea ce facem noi are efecte asupra viitorului nostru.. si totul este gradual.. astazi o tigara, maine un pachet, azi o minciuna maine un mincinos, astazi a furat un ou, maine un cargou... totul implica un proces in care intri si care nu se mai opreste decat cu distrugerea si blestemul sau, in sens invers, cu binecuvantarea si fericirea..
A) „ nu se duce la sfatul celor rai" si aici se are in vedere nu
numai anturajul in care ne plimbam sau oamenii pe care ii acceptam si pe care ii avem in jurul nostru desi acest lucru este de o importanta majora pentru ca imi poti spune cu cine te insotesti pentru ca eu sa iti spun cine esti sau vei deveni. Iacov 4:4 Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu. Legea este cat se poate de simpla.. tu care esti crestin esti ridicat la o pozitie mai inalta din punct de vedere spiritual decat cei cu care te insotesti si nu sunt crestini. Imparatia intunericului te vrea jos si este mai usor sa cazi tu decat sa se ridice cei din anturaj cum este mai usor sa dai jos un om de pe masa decat sa ridici unul pe masa. Dar intelesul acestor cuvinte nu se opresc aici ci merg mult mai departe in fiecare domeniu al vietii noastre: de la familie la afaceri, de la viata personala la viata colectiva. Omul care nu se duce la sfatul celor rai este omul care asteapta in orice situatie raspunsul Domnului, omul care nu apeleaza la tot felul de tertipuri sau mijloace pentru a scapa dintr-o situatie sau pentru a avea anumite avantaje. Putem vb si despre un principiu simplu prin care putem verifica daca sfatul ce tocmai l-am primit a fost de la cei rai sau nu: daca dupa ce ai primit sfatul poti sa vb cu persoana respectiva despre Dumnezeu, daca poti sa ii impartasesti Evanghelia, daca ii poti da un tratat crestin si il poti chema la biserica si daca inima nu te va condamna la nimic este posibil ca sfatul sa fi fost Ok, sa nu fi venit de la oamenii despre care Biblia spune ca sunt rai.
B) „nu se opreste pe calea celor pacatosi" Este una de a sta de vb
cu necredinciosi, de a avea o relatie amicala in care tu incerci sa le spui despre Dumnezeu si altceva este de a te opri pe calea lor, de a face front comun cu ei intr-un fel. Domnul Isus a fost numit prietenul vamesilor si al pacatosilor dar scopul lui era sa ii conduca la un mod de viata mai inalt, mai sfant. Sincer, nu il vedem pe Domnul Isus si nici pe vreun alt apostol implicat cu pacatosi in vreo afacere care sa ii aduca beneficii imediate, care sa ii aduca anumite favoruri,sa participe la anumite actiuni pe care pacatosii le aveau si care sa submineze relatia Lui cu cerul. Tot ce au avut ei au dat pentru Gloria celui PreaInalt. Dar Avraam a stat pe calea celor pacatosi atunci cand s-a dus in Egipt ca sa scape de foametea din Canaan si a mintit ca Sara, cea care ii era sotie ii era sora si a fost dovedit mincinos, Acan si Saul au stat pe calea acesta cand au luat din lucrurile de care Domnul spusese sa nu se atinga, tot ceea ce facem noi reprezinta statul pe o cale sau pe alta. Tu unde stai acum in privinta aceasta? Pe ce cale te-ai asezat? Nu ai posibilitatea sa te inseli cand raspunzi la intrebarea asta daca iti privesti urma pasilor in vale, cand vezi ce actiuni ai avut, ce ai ales.. Unde ai stat in 2005?
C) „ nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori" Am subliniat mai inainte degradarea ce creste pe masura ce inaintam. Omul nelegiut are sfatul sau care indeamna intotdeauna la nelegiuire, pacatosul are calea lui, iar batjocoritorul are scaunul lui. Asa cum: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise."adica sunt invatatori ai legii Matei 23:2 si batjocuritorii au un scaun.. si pacatul creste in intensitate si pune tot mai multa stapanire pe om. Exista oare acest scaun al batjocuritorilor si in lumea noastra si ce batjocoresc ei.. Cu siguranta exista si ei in primul rand batjocoresc numele lui Dumnezeu si credinta crestina. Nu au trecut decat 15 ani de la sfarsitul unei ere a batjocoritorilor... acum strategia s-a schimbat si in Romania si batjocoritorii vb despre un Cod al lui DaVinci care se intrece pe sine si pe altii in blasfemii si lucruri urate si minciuni proclamate ca adevaruri. Sunt in clasele noastre si ne sunt profesori, sunt in salile de seminar si sunt printre noi. Incearca sa ne impuna noua stilul lor de viata si credintele lor adeseori imbracate in haina falsa a stiintei, rad de oamenii aflati in necazuri spunand „asa i-a trebuit, ai vazut cati copii are" sau „s-a pocait dar stim noi cine este" Nu lasati ca ei sa va formeze, nu va asezati pe scaunul lor
Am vazut ca totul este progresiv si ca se incepe cu un sfat, poate ca este dat atunci cand aveai mare nevoie de el si desi simti si stii ca nu este in regula mergi inainte, se continua cu ceea ce este normal, ca dupa o vreme ce stai de vb ajungi sa te intalnesti tot mai mult si sa practici acel sfat in tot mai multe feluri si apoi te vei opri pe acea cale. Va urma se te departezi atat de mult incat sa nu mai crezi si nici nu mai vi la biserica si incetul cu incetul te asezi pe acel scaun..
Am vazut ce nu face un om evlavios. Acum haideti sa ne aruncam putin privirea asupra a ce spune psalmul ca ar face acest om care este detinatorul binecuvantarii si despre care Biblia spune ca este fericit.
D) Iubeste Cuvantul lui Dumnezeu – ciudat, nu ni se spune in mod explicit ca acest om evlavios ar fi iubit mersul la templu si inchinarea de acolo si nici macar rugaciunea desi aceste lucruri se subinteleg dar ni se spune ca „isi gaseste placere in Legea Domnului" cu alte cuvinte iubeste Cuvantul Lui Dumnezeu.. el are un alt consilier in comparatie cu omul neevlavios, vrea si ii place o alta companie nu cea a pacatosilor, urmareste o alta tinta in comparatie cu omul batjocoritor... De nenumarate ori, este subliniata pe paginile Scripturii importanta pe care Dumnezeu o acorda Cuvantului Sfant. Este ea, pocainta, o intrare pe o poarta si aceasta prin credinta in Isus dar este si o umblare pe o cale si aceasta umblare nu are cum sa fie una simpla care sa implice stagnarea sau continuarea vietii ca mai inainte ci implica metanoia, schimbarea mintii si acest lucru nu se poate face decat prin Cuvant.. cati dintre noi acordam importanta cuvenita Bibliei, cate zile trec fara ca noi sa nu fi pus mana si sa citim un pasaj?... Daca ne place o persoana cautam sa stam cat mai mult in prezenta ei, daca ne place un cantec il vom fredona des sau macar il vom asculta des, daca ne place o prajitura o vom cauta de fiecare data cand putem iar daca ne place Cuvantul lui Dumnezeu, ca El sa ne vorbeasca vom medita, cugeta asupra Lui zi si noapte. Iosua 1:8 Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune. Nu este vb aici despre meditatie transcedentala sau alte prostii ale orientului sau new age ci este vb despre o meditatie care implica creierul, despre gandire, ceva care te umple, nu te goleste, meditatie care implica anumite intrebari asupra textului sfant ca de exemplu. Ce pot eu intelege? Ce imi spune mie? Sunt eu asa sau asa? Ce pot invata eu? De ce trebuie sa ma feresc.. noi am vrea sa fim niste crestini instant, gata facuti si sa nu trebuiasca sa mai depunem noi eforturi. Odata cu iesirea din apa botezului sa iesim si pocaiti si transformati dar asta nu se poate.. nu degeaba ne-a fost lasat Cuvantul. Crestinsmul este o relatie si tu si eu nu pot avea relatia asta decat in mod personal prin Cuvant. Pana cand Cuvantul si studiul biblic nu va avea un loc de frunte in bisericile noaste si in viata noastra pana atunci nu va exista maturitate spirituala, crestere si trezire. Reforma a inceput si a avut loc doar atunci cand oamenii au vrut si s-au intors catre Cuvant.. Vrei reforma in viata ta, in biserica, in familie? intoarce-te catre Cuvant Psalmi 119:147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la Cuvântul Tău.. Crestinul evlavios este crestinul Bibliei.. in ziua binecuvantarii lui il vei auzii vb cu psalmi si cantarii de lauda, in noapte incercarii il vei vedea increzandu-se puternic in promisiunile lui Dumnezeu
Am vazut ce nu face si ce face un om evlavios.. am vazut ca in orice directie ai lua nu exista decat doua cai si ca tot ce faci acum influenteaza viitorul si vesnicia.. astazi o fapta, maine fapta devine caracter si caracterul iti va influenta personalitatea. Haideti sa vedem cum este binecuvantat un om evlavios, ce fel de om a devenit si devine el.
- el este ca un pom sadit... spre deosebire de iarba care
trece repede care este cosita si se vestejeste pomul sadit isi are radacinile adanc infipte in pamant. El, acest om, are o viata adanca, ascunsa viata ce vine din Dumnezeu prin relatia cu El
- este sadit langa un izvor de apa – apa reprezinta viata si
in timp ce altii duc lipsa de aceasta apa a vietii (si este suficient sa te uiti in ochii oamenilor ce ii intalnesti zilnic si sa vezi cum se ofilesc, se sting sub povara pacatelor lor. Imbatranesc inainte de vreme, stralucirea din ochi le piere de tineri, sunt parca fara speranta si nadejde) pe el nu il afecteaza . El are o sursa de viata inepuizabila si sursa este Cristos. Raul iertarii si al harului, promisiunilor si al comuniunii cu Cristos niciodata nu seaca pentru acest om,care este sadit langa
- el isi da rodul la vremea lui.. nu este ca un om care
traieste pur si simplu, nu este un mostru, o anormalitate. Exista o vreme de aducerea a roadelor si o vreme a odihnei. Ar fi anormal ca un mar sa faca mere in februarie, in Romania, cum ar fi anormal sa faca altceva.. Un pom sadit langa apele vietii vesnice, un om evlavios nu este un om inactiv, un om fara roade ci este unul roditor si rodul vine atunci cand l-a hotarat stapanul
- frunzele lui nu se vestejesc. Indiferent de vremea de afara,
indiferet de situatiile prin care trece si de momentele grele sau usoare, de probleme sau bucurii acest pom ramane intotdeuna verde, acest om ramane intotdeauna acelasi pentru ca nu este legat de evenimente sau situatiile vietii ci el este legat de Cer care este neschimbator.
Si discutia despre omul evlavios, binecuvantat, fericit se incheie cu „tot ce incepe duce la bun sfarsit" sau in traducerea engleza „ tot ce face va prospera"..va prospera in afaceri, in familie, in viata personala in fiecare domeniu pentru ca fiecare domeniu este sub umbrela binecuvantarii si fie ca trece prin greu sau usor El nu-l va parasi.
II Omul neevlavios vs 4 – 6 „Cel neevlavios" este cea mai blanda descriere pe care Biblia o da omului pierdut. In definitiv exista om casatorit si necasatorit, fericit sau nefericit, recunoscator sau nerecunoscator, evlavios sau neevlavios. Tot ce nu face omul evlavios face omul neevlavios, tot ce face omul evlavios nu face omul neevlavios. Acest om este cel din lume dar poate fi si cel de langa tine, din biserica si poti fi chiar tu. Acum in Biserica locala, strict plasata geografic, sfintii stau alaturi de pacatosi, aurul langa noroi... dar va veni o vreme in care vor fi despartiti
A) Este spulberat „este ca pleava pe care o spulbera vantul
In contrast cu omul evlavios care este asemanat cu un pom sadit langa o apa cu radacinile adanc infipte in pamant omul rau este asemanat cu pleva care este asa de usoara ca o spulbera vantul. Acest om, fie ca accepta existenta unei forte mai presus de el in univers fie ca nu, fie ca este constient de ele fie ca nu, el este la bunul lor plac ca un vapor cu motorul stricat si care nu mai raspunde la toate comenzile, este dus si purtat de toate valurile, lovit de toate stancile. Poate ca este un om care a fost educat sa nu creada decat in ceea ce vede si poate testa dar el este la indemna „domnului puterii vazduhului care lucreaza acum in fii neascultarii" si forta lui nu se arata in mod vizibil si presiunea este secreta dar efectele le putem vedea cu totii. Asa cum pleava nu se poate impotrivii vantului asa si acest om nu este stapan pe propriul suflet, nu este suveran pe destinul sau si desi diavolul ii sopteste despre libertate si despre nazuinta de a nu da nimanui socoteala el este captiv, prizonier, conducandu-se dupa legile stapanului sau
B) El este acuzat De aceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Desi in fiecare zi sunt mintiti ca nu va exista o judecata, ca nu va trebui sa dea niciodata socoteala de ce au facut, spus, de ce au promovat si de efectul vietii lor asupra celorlalti ei se vor prezenta intr-o zi, in mod obligatoriu, in fata tronului si vor da socoteala de tot ce au facut pe cand traiau in trup. Nu va mai exista atunci nimic care sa ii ajute, nici un sfat care sa ii scape. Elisabeta regina Angliei, care a lansat vapoare care au zdrobit puterea Spaniei si a impiedicat astfel prabusirea Angliei in bratele catolicismului si a inchizitiei, cea care a deschis drumul Angliei catre imperiu inagurand o epuca de aur, domnind timp de 45 de ani in fast si splendoare a murit la 70 de ani rezemata de tron, cu fata trasa, cu ochii dusi in fundul capului, agatandu-se cu disperare de viata... ultimele ei cuvinte au ajuns pana la noi si par, cel putin pentru mine, a suna ca ultimele cuvinte ale multor oamenii care aici, pe pamant au crezut ca prin ei insisi sunt ceva, oamenii rai, pacatosi si batjocoritori „Toate posesiunile mele doar pentru un moment"
C) El este condamnat.... Căci Domnul cunoaşte calea celor
neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire. Este intresant termenul, cuvantul ebraic folosit pentru a cunoste este yada care inseamna pe langa a cunoaste si a avea o relatie foarte apropiata cu... Il cunosc, am o relatie apropiata cu el, spune Domnul pentru cei neprihaniti. Luther spunea „ Nu stiu calea dar imi stiu bine ghidul".
Asa cum am spus la inceput, exista decat doua cai, cea a Crucii care trece pe la Calvar si duce la glorie si alta a blestemului larga, si cunoscuta care duce la pierzare vesnica
Prin firea noastra, prin nastere picioarele ne-au fost puse pe calea cea larga..Fiecare isi vedea de drumul lui. Insa printr-o alegere constienta putem face schimbarea venind la Isus care este :"calea, adevarul si viata"
Fiecare isi construieste cu viata lui, cu felul in care gandeste, actioneaza, vorbeste , cu ceea ce crede o casa. Fiecare actiune, din fiecare moment este o caramida pusa..o casa este pe nisip si una pe stanca... Stanca e Cristos, nisipul e lumea... poti zidi si paie, trestie si lemne, poti zidi si aur argint si pietre scumpe.. tu poti alege cine esti...